Super concert aseara, in Piata Ovidiu din Constanta. A meritat cele patru ore petrecute ascultand tot felul de prostii, pentru ca la miezul noptii, sa urce pe scena cei de la Vita de Vie. Imi era dor de un concert. Eram o mana de oameni (restul se plictisisera si plecasera) care asteptau cu nerabdare hora de pe Ozosep, pogo de pe Basu si cu toba mare sau imbratisarile de pe Liber… Pentru cei de la Vita nu o sa am mereu decat cuvinte de lauda, si acelasi Multumesc pentru ca ne incanta si ne canta de fiecare data la fel de energic si de frumos. Va las acum in compania melodiei care face pe multi sa alunece usor pe panta melancoliei:
Am avut un 1 mai luung, cred ca a fost ceamai lunga zi din ultimele luni, si totusi as fi vrut sa nu se termine. Stiti voi, intreaga poveste, gratarel, in afara orasului, ca asa e frumos, la Lumina, in gradina, printre flori, printre copaci(bing..bang..scuze,nu ma pot abtine:)),ca tot omu, cu berea in mana(precizand faptul ca eu nu beau bere, deci sa curga vermouth-ul!), in sfarsit,ce mai,a fost un 1 mai ca la carte. Somn tot acolo, fara parinti care sa te bata la cap, fara motan care sa te trezeasca dimineata devreme, doar un prieten cu sforaituri, Mona cu Stefan care se bateau si de gadilau in patul de deasupra, eu cu Sebi care le bagam picioare in coaste prin saltea,si Mihai pe jos ascultand ce ii povestea frigiderul prea zgomotos. A fost o noapte perfecta, luna se vedea printre nori, pe strada era ceata si lumina era stinsa, noi ne inchipuiam tot felul de scenarii scoase din filmele de groaza…Ah, cand ma gandesc ca am asteptat criminalul in serie pana pe la 2 cu mici si bere,si el ne-a lasat balta si n-a mai venit…ce fel de criminal esti tu, avand in vedere ca noi ne-am si despartit prin curte, ca sa ne omori mai usor? Te-am vazut apoi toata noaptea ca ai stat la fereastra cu toporul, trist ca nu-ti dam drumu-n casa, dar ce vrei? Ne-am suparat ca ne-ai tras teapa. La figurat. Revenind pe Terra, saptamana viitoare binenteles ca se anunta din nou o noapte din asta draguta ( ), daca nu chiar maine.
Va urez un week-end placut, si va intreb: voi ce-ati facut de 1 mai?
Binenteles, dupa o absenta destul de indelungata, orice om care se respecta tine un moment/posteaza o insemnare de mea culpa. Eu va zic doar ca in mod intentionat am lasat si blogul si pagina de deviant in paragina, ca asa mi s-a nazarit mie, sa nu mai deschid calculaltorul o saptamana, doua. Si acum ca l-am deschis, nu ma pot bucura de el, pentru ca minunatul cred ca s-a suparat pe mine ca l-am abandonat, si a prins niste virusi mici, draguti, si deloc inofensivi. Deci cu prezenta pe blog, mai rar, si de altfel, prin tot Internetul asta mare. De-aia am doua telefoane, ca sa ma sunati pe care vreti, pe care e mai ieftin, mai rentabil, mai economic, in caz ca aveti nevoie de mine. Eu n-am murit fara calculator, asa ca cred ca sunteti si voi mai inventivi in ceea ce priveste relatiile de amicitie, in afara messenger-ului.
Cel mai important lucru de astăzi a fost că am reuşit să accept cu fruntea sus faptul că nu ştiu atât de multă informatică precum credeam, mai ales în condiţiile în care chiar îmi place. O dezamăgire încheiată şi cu o notă pe măsură în catalog, dar am tras mai târziu concluzia că asta conteaza prea puţin.
Urmează tradiţionalul post despre…tananaa…variantele pentru bac. Părerea mea, şi mulţi mă vor înjura, este că domnii de la minister, pe cât de tâmpiţi sunt, pe atât de mult ne-au făcut zilele mai uşoare. Tâmpiţi pentru că au publicat atât de târziu variantele finale, însă partea cea mai bună în toată povestea asta este că, în fine şi la urma urmelor, variantele noi sunt, pot spune, abordabile, comparativ cu primele. Aşa că, intrând pe ultima sută de metri în ceea ce priveşte examenul de bacalaureat, vă urez spor la învăţat, şi mult succes.
Şi cum de la una sărim la alta, că aşa e firea omului, mă gândesc serios să îmi mobilizez puţin colegii de clasă, şi de ce nu, de liceu, şi să mergem într-o zi cu soare să asaltăm centrul de donare de sânge din oraş. Eu una oricum plănuiam asta, dar m-am gandit că ar fi un gest frumos pe care aş putea să îl fac şi pentru cei care au nevoie de sânge, şi pentru cei ce donează.Sper doar că ideea mea îi va încânta pe cât mai mulţi dintre ei.
Şi, evident fără intenţia de a vă plictisi, vă doresc doar o seară placută in continuare.
Cel mai important lucru pe care l-am facut azi a fost ca am reusit sa zambesc fals. Si ca am fost convingatoare. Altfel nu stiu daca as fi putut da piept cu lumea azi dimineata. Vreau daca se poate sa ma ascund sub un cearceaf si sa trag cu urechea la zgomotele din jur, sau sa dorm, sau sa plang fara sa ma auda nimeni. Vreau sa dispar.
Super concert, omu’stie meserie. A meritat toti banii. Oricum, datorita faptului ca a fost un concert cartabil, a meritat banii din prima. Mai este un concert caritabil la teatrul Oleg Danovski, insa imi pare rau ca nu va pot da mai multe informatii. Poate ne spune Ella mai multe. Chiar o rugam frumos, nu?
Azi infiintez o noua categorie : Cel mai important lucru pe care l-am facut azi. Cred ca v-ati dat seama despre ce este vroba, deci nu mai trebuie sa explic sau sa detaliez.
Fara a o mai lungi, cel mai important lucru pe care l-am facut azi a fost faptul ca am reusit sa ma trezesc azi dimineata.
In afara de asta, am trecut cu bine (sau as spune, foarte bine) de un test la romana si de teza la biologie.
Scopul acestei categorii este de a ma face sa ma simt bine si a-mi aminti ca nu sunt chiar o ratata.
), daca nu chiar maine.
