Ma bucur ca pot sa spun ca aparentele inseala. Si ca oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par, ca prieteniile nu se uita usor chiar si dupa mult timp, si ca sunt fericita ca e asa. Mi-am regasit prietenii de odinioara, si chiar daca primele discutii au fost stangace, suntem pe drumul cel drept.

Sunt multumita cu ce am. Si recunoscatoare.

Un scurt post, apoi ma apuc de invatat… “Morometii” scrie peste tot in seara asta. :))

In primul rand, imi cer scuze ca v-am indus in greseala, dar concertul Iris este pe 1 martie (dana, ai avut dreptate), iar biletul este 30 de lei.

In al doilea rand, nu strica daca intreb si pe aici, poate, poate : am un motan birman care are 5 ani, e in calduri si are nevoie de o gagica. Daca sunt oameni stapani de pisicute dragute si pufoase si isi doresc pui, va rog lasati un comment sau trimiteti un mail (rlk_rap@yahoo.com) cu numarul de telefon. Trebuie sa va spun totusi ca daca nu sunteti din Constanta, sansele scad, pentru ca nu stiu cat de sanatos ar fi pentru animale sa le plimbam atat. Nu va faceti griji, sunt dispusa sa gazduiesc pisica la mine pana se imperecheaza, iar daca vreti sa dati puii (sau sa ii vindeti), promit sa va ajut cum pot, ca o bunica responsabila ce sunt. :))

In sfarsit imi merge si mie bine. Situatia la scoala e super, prietenii sunt super… si in viata personala parca totul e prea frumos sa fie adevarat. Sper sa nu fiu dezamagita.

Si va dedic urmatoarea melodie, ca sa va mearga si voua bine azi :

Trupa Iris va concerta pe 9 martie in Constanta la Casa de Cultura a Sindicatelor. Cu infrmatii despre pretul unui bilet o sa revin zilele care urmeaza, pentru ca… eu am invitatie. :))

Super concert, spre rusinea mea e primul concert non-rock la care merg, dar nu imi pare rau. E cu totul si cu totul altceva decat ce se intampla la Vita, sau la Luna Amara, sau Iris, sau, sau, sau… Atmosfera super, oamenii de pe scena au stiut cum s-o faca, multimea de pe acolo super, companie super…

Mersi frate pentru apa si pat…si 15 minute si tot a contat ca am sezut, te tin minte. :)) Incepe camera sa se invarta usor usor cu mine.. oboseala e de vina, ca alcool n-am destul prin sange… Cred ca azi o sa zac .. Si deseara balet. Abia ma mai destind si eu…

Citind ce am scris mai sus, ajung la concluzia ca e cea mai de cacat insemnare de pana acum.Incoerenta, plictisitoare… incoerenta. :))

Maine ma duc la balet la Teatrul National de Opera si Balet Oleg Danovski( nu inteleg de ce nu i-au lasat numele de Teatrul National Ovidius). Opera se numeste “Max si Moritz” si incepe la ora 19:00. Din pacate nu pot sa spun cat costa biletul, pentru ca parintii mei si cu mine avem invitatii. Sunt nerabdatoare, nu am mers de mult la balet, in ultimul timp doar la opera.

Veritasaga se simte in seara aceasta in Nord (fosta rockoteca). Intrarea e 10 lei.

Imi cer scuze pentru anuntul intarziat, insa nu am avut acces la internet pana acum. Ne vedem deseara?

O zi buna in continuare.

Mi se intampla atat de mult lucruri… Ma simt coplesita de sentimentele ce ma incearca, de lucrurile pe care le aflu, de lucrurile neplacute care mi se intampla. Sunt dezamagita de mine in primul rand, si abia apoi de tine… De ce nu mi-am dat seama mai devreme de cum esti? De ce iti sta in fire? Si de ce o sa faci? Si cel mai mult doare faptul ca primul lucru la care m-am gandit dup-aia a fost ca nu am cu cine sa vorbesc despre asta. Nu am cui sa ii impart nefericirile. Ma mustra constiinta cand ma gandesc ca M. a fost mereu alaturi de mine, si, ca de obicei, si de data asta m-a ascultat si m-a sfatuit, s-a oferit sa ma ajute, m-a facut sa vad lucrurile mai limpede si sa imi pun ordine in ganduri… Mi-am dat seama de ce trebuie sa fac. Insa pare asa de usor cand te gandesti la asta, si imposibil cand chiar trebuie sa o faci… Cred ca maine o sa fie ziua cea mare. Imi iau inima in dinti si spun tot ce am pe suflet. Deocamdata o sa ma bucur de ziua care a mai ramas.

Nu e adevarat ca nu am cu cine sa vorbesc. Pur si simplu imi era dor sa vorbesc cu cineva asa cum vorbeam acum un an. Acum prea multe s-au schimbat. Din fericire am pe cineva totusi langa mine, fata de care pot sa fiu eu, si cu bune si cu rele, si cu foarte rele. Mersi ca imi suporti toanele si ca ma sustii in orice.

Azi ma gandeam la evolutia relatiilor. Cat de greu e sa tii evidenta, nu credeti? Totul pare foarte clar atunci cand te gandesti “cum era cand eram colegi” sau “ce tare ne intelegeam acum un an” sau “ma enerva la culme si acum il iubesc”, insa daca stai bine sa te gandesti, ce anume iti aduci aminte din toate astea? Intamplari? Da. Insa mai tii minte ce gandeai despre persoana in cauza? Bine,bine, lasand la o parte treaba cu “da,eram colegi de banca,si eram si colegi de traznai si mi se parea un tip super”. La un nivel mai profund,  imi vine greu sa imi aduc aminte ce simteam, ce gandeam cand eram langa persoana respectiva. Dar, in general, asta depinde de cat de profunda a fost relatia, de cat de mult ati tinut unul la celalalt si deja asta e alta poveste. Mie mi-au venit toate aceste ganduri vis-a-vis de o persoana cu care m-am inteles foarte bine, dar nu am fost cine-stie-ce-prieteni. Inca ne intelegem bine, dar ma chinui sa imi dau seama in ce sens s-a schimbat relatia. Nu e posibil sa ne fi inteles la fel si acum doi ani…

Cateva fotografii din galeria verisoarei mele. Sper sa va placa. Site-ul il puteti vizita aici, iar pentru link catre fotografiile originale, click pe acestea. O zi buna.