05.02.08

1 mai muncitoresc

Publicat în de-ale mele, viata de zi cu zi tagged , , , , , at 12:22 pm by credinmine

Am avut un 1 mai luung, cred ca a fost ceamai lunga zi din ultimele luni, si totusi as fi vrut sa nu se termine. Stiti voi, intreaga poveste, gratarel, in afara orasului, ca asa e frumos, la Lumina, in gradina, printre flori, printre copaci(bing..bang..scuze,nu ma pot abtine:)),ca tot omu, cu berea in mana(precizand faptul ca eu nu beau bere, deci sa curga vermouth-ul!), in sfarsit,ce mai,a fost un 1 mai ca la carte. Somn tot acolo, fara parinti care sa te bata la cap, fara motan care sa te trezeasca dimineata devreme, doar un prieten cu sforaituri, Mona cu Stefan care se bateau si de gadilau in patul de deasupra, eu cu Sebi care le bagam picioare in coaste prin saltea,si Mihai pe jos ascultand ce ii povestea frigiderul prea zgomotos. A fost o noapte perfecta, luna se vedea printre nori, pe strada era ceata si lumina era stinsa, noi ne inchipuiam tot felul de scenarii scoase din filmele de groaza…Ah, cand ma gandesc ca am asteptat criminalul in serie pana pe la 2 cu mici si bere,si el ne-a lasat balta si n-a mai venit…ce fel de criminal esti tu, avand in vedere ca noi ne-am si despartit prin curte, ca sa ne omori mai usor? Te-am vazut apoi toata noaptea ca ai stat la fereastra cu toporul, trist ca nu-ti dam drumu-n casa, dar ce vrei? Ne-am suparat ca ne-ai tras teapa. La figurat. Revenind pe Terra, saptamana viitoare binenteles ca se anunta din nou o noapte din asta draguta ( ;) ), daca nu chiar maine.

Va urez un week-end placut, si va intreb: voi ce-ati facut de 1 mai?

Mea culpa

Publicat în de-ale mele, ganduri personale, viata de zi cu zi tagged , , , , , at 12:20 pm by credinmine

Binenteles, dupa o absenta destul de indelungata, orice om care se respecta tine un moment/posteaza o insemnare de mea culpa. Eu va zic doar ca in mod intentionat am lasat si blogul si pagina de deviant in paragina, ca asa mi s-a nazarit mie, sa nu mai deschid calculaltorul o saptamana, doua. Si acum ca l-am deschis, nu ma pot bucura de el, pentru ca minunatul cred ca s-a suparat pe mine ca l-am abandonat, si a prins niste virusi mici, draguti, si deloc inofensivi. Deci cu prezenta pe blog, mai rar, si de altfel, prin tot Internetul asta mare. De-aia am doua telefoane, ca sa ma sunati pe care vreti, pe care e mai ieftin, mai rentabil, mai economic, in caz ca aveti nevoie de mine. Eu n-am murit fara calculator, asa ca cred ca sunteti si voi mai inventivi in ceea ce priveste relatiile de amicitie, in afara messenger-ului.

Va pup pe toti. Ne citim in curand! :)