2 aprilie 2009

Noaptea trecuta nu am putut dormi. Nu puteam sa nu ma gandesc la noi, la cum am fost, la discutiile interminabile despre tot felul de nimicuri. Si, pe masura ce brunetul se duce, usor, usor redevin eu. Si nu ma mai pot ascunde, si nu ma mai pot minti.

3 aprilie 2009

In tren. Eterna si fascinanta Romanie. Toata lumea vorbeste la telefon. Toata lumea vorbeste tare la telefon. In Ploiesti sunt autobuze ca-n Constanta. Juma’ de tren coboara la Ploiesti. Macar baba aia nu ma mai murdareste pe blugi cand se intinde. Se intindea destul de des. Pe o margine de lac, o scena de familie. Tatal si cei doi copii stau si pescuiesc. Foarte frumos, sunt chiar impresionata. Dupa lac, o campie plina de gunoaie, deci, eterna si fascinanta Romanie. In Buzau mor multi oameni pesemne. Au multe cimitire, si mari. Restul drumului nu mai vad decat o vulpe si trei iepuri pe camp. Drum bun.

[aceasta era o insemnare din tren, foarte pe scurt, pe care aveam de gand sa o detaliez, insa mi-am dat seama ca sunt foarte multe lucruri pe care as avea sa le scriu, si m-as lungi prea mult]

6 aprilie 2009

Nimeni nu vrea sa isi vada casa parinteasca pierduta. Cand vii si gasesti peretii de alta culoare, parca te doare. Daca ai mai locui acolo, ti s-ar parea grozava o schimbare. Dar sa o stii in mainile unor necunoscuti? Casa in care ai locuit atatia ani, careia ii stii fiecare coltisor, fiecare secret?

11 aprilie 2009 – Busteni

Vreau sa scriu ceva despre zilele astea cat am fost la munte, dar mintea-mi e goala…As putea sa scriu multe nimicuri…Am baut, da. Am cantat, da. Si in rest? In rest par nimicuri pentru voi… Am mers desculta la amiaza pe drum de munte. Am urcat noaptea pe munte(dintr-o totala iresponsabilitate pot sa adaug acum, dar a fost fain). Am tipat cat am putut de tare pentru a ma elibera de toate lucrurile urate. ne-am ratacit prin intuneric, in marele oras Busteni, dar cumva, am ajuns pe strada corecta. Am cunoscut o persoana foarte placuta. In ciuda trecutului ei stie sa uite si sa zambeasca, si e de admirat. Am avut o conversatie foarte placuta cu un om pe care nu il cunosteam, si ne-am dat seama ca avem mai multe lucruri in comun decat credeam, chiar daca parem foarte diferiti…La 4 dimineata mi-am facut un prieten nou, cu care pot bea o bere oricand si pot vorbi toate prostiile, pentru ca stiu ca nu ma judeca, ci ma ia asa cum sunt. De mult nu mi s-a mai intamplat sa pot sa fiu eu. Zambetul fals a disparut, in schimb a aparut unul veritabil. Si asta e cel mai important lucru din toata excursia…

12 aprilie 2009 – Sinaia

Jurnal de calatorie intarziat

E abia ziua 3 din excursia noastra, iar pe ceilalti i-a rapus ba oboseala, ba alcoolul. Eu am luat la pas orasul Busteni, iar cand am ajuns la sfarsit, maxi-taxi spre Sinaia. Planul era sa ma plimb prin oras, sa vad locurile de acum doua ierni. dar am vazut indicatorul “Spre Castelul Peles”, si mi-am spus ca nu am nimic de pierdut. Am mers pe unde mi-a zis o tanti draguta de la patiserie, am trecut de Manastirea Sinaia si asteptam nerabdatoare sa-l vad cum se intalta mandru in fata mea. N-a fost sa fie, asa ca am continuat sa urc. Acum stau pe terasa. Canta pasarile, soarele bate foarte tare, iar Carol I priveste spre mine tare mandru. Avem o tara atat de frumoasa, si noi nici nu stim. Am invatat sa vedem doar aspectele negative, si ne bucuram prea putin de ce-i cuperb in Romania. Si oricine mi-ar spune: “Deh, asa-i romanu’…”. Din pacate, ar avea dreptate.

Gardianul ala cred ca vine sa imi spuna ca orele de vizita s-au incheiat de 30 de minute. De parca eu nu stiam asta cand m-am ascuns aici. Pa pa!