06.12.09

Bagaje

Publicat în ganduri personale, pentru suflet tagged , , , , la 2:07 pm de credinmine

Si nu vorbesc despre cele materiale, ci despre cele emotionale. De-a lungul timpului acumulam din ce in ce mai multe bagaje. Dar cand e destul, ce facem? Le aruncam la gunoi, intr-un loc mic si intunecat al mintii, cum facem cu lucruile care nu ne mai sunt de folos? Azi n-am reusit sa uit nimic, insa am reusit sa arunc tot ce-am gasit material si cu incarcatura sentimentala de la tine. N-au fost multe. O bricheta fara gaz, un pieptene…Nu ai lasat prea multe in urma. Un gust amar poate…

Shift+Delete inca un capitol din viata mea…

Conversand cu mama

Publicat în 3 minute de blog, de amuzament la 8:30 am de credinmine

mama: fugi ca mai e juma de ora deschis
eu: da,femeie, calmeaza-te
eu: :) )
eu: ca ajung in 2 minute
mama: femeie-i mata
eu: =))

06.10.09

Publicat în Nonclasificat la 3:36 pm de credinmine

O sa se transforme in ceva obisnuit?

In fiecare an cineva o sa se inece in Dunare?

Clim a dat tonul…

Acum din nou…

06.09.09

Aventuri in Bucuresti

Publicat în bucuresti, viata de zi cu zi la 1:59 pm de credinmine

Azi m-am aventurat prin vasta noastra capitala. In incercarea disperata de a-mi repara laptop-ul, am cautat pe internet reprezentanta Asus din Bucuresti, m-am inarmat cu rabdare si bani, si am pornit. Prima tinta -> Universitatea, sa imi scot banii de pe card. Drumul de la Universitate pana la Izvor a fost o adevarata tortura, cautand disperata umbra. Ma tragea si Cismigiul spre el, avand in vedere ca era dotat cu multi copaci = umbra, unde mai pui si bancile. Am rezistat eroic pana la statia de Metrou. Mihai Bravu arata dezolant. Totul e santier, si parca zona nu se mai termina. Am intrebat o tanti directia, and off we go. Am mers muult, pe o strada fara copaci, deci, evident, si fara umbra. Am mai intrebat o tanti, si, intamplator, mai daduse aceleasi indicatii unei doamne mai devreme, deci a stiut cam pe unde sa ma trimita. Strada pe care o cautam eu era de fapt o straduta, iar cladirea pe care o cautam era de fapt o casa. Ajunsa acolo, cu rabdarea aproape pe terminate, si cu dusul proaspat facut, am intrat cat de increzatoare imi permitea infatisarea sifonata. Si binenteles, am iesit la fel de sifonata pe cat aratam. Concluzia: am mers degeaba. Trebuie sa ma intorc si maine. Partea buna e ca vorbind cu tatal meu la telefon, sa-i dau raportul, m-am cam ratacit, si am dat de o linie de RATB care e foarte aproape de strada cu pricina, si pleaca din Victoriei. Deci maine no more adventures. Acum urmeaza un dus si o iesirea la o narghilea cu un prieten. Gata, restul e relaxare. :) ) Imi place in vacanta.

Cutarica

Publicat în 3 minute de blog, bucuresti, de-ale mele, ganduri personale la 8:08 am de credinmine

Vreo ora am stat cu foaia alba in fata, incercand sa vorbesc despre el.

 

 

 

 

 

 

 

 

Curios la mine e ca daca imi place foarte mult de cineva, uit detaliile care mi-au placut. Imi aduc aminte doar la general despre persoanele in cauza.

 

 

Am scris ceva si am sters pentru ca nu imi placea cum suna deja de trei ori. O sa revin cand imi pun ordine in ganduri. Ma enerveaza ca imi aduc aminte de niste chestii fooarte misto, si nu ma ajuta cu nimic.

Vacanta

Publicat în 3 minute de blog, bucuresti, de-ale mele, vacanta, viata de zi cu zi la 6:09 am de credinmine

Vacanta de vara nici ca putea incepe mai bine. Dupa doua nopti nedormite, ieri ploaie, scuza perfecta sa nu ies din camera de camin pentru niste treburi, si recuperat somnul, de la 5 dupa-masa, pana la 5 dimineata, cand m-am trezit de buna voie si nesilita de nimeni si nimic (cum ar fi un ceas desteptator), si am stat putin pe geam de-am vazut rasaritul. Azi din pacate e mai frumos afara, deci nu mai am scuze. Oricum, bine ai venit, vacanta! Ne vedem la Constanta, peste vreo saptamana! :) )

06.08.09

Concert aniversar

Publicat în 3 minute de blog, anunturi, bucuresti, evenimente, muzica, pentru suflet la 12:16 pm de credinmine

Sursa aici. 3583864787_b712368f73

JOI, 18 IUNIE, 2009 Va invitam in CLUB THE SILVER CHURCH pentru a aniversa impreuna zece ani de muzica reggae, amestecati cu intamplari, culori, cuvinte, imagini, fumuri…

Am invitat acolo si alti artisti pe care o sa ii revezi alaturi de noi, te invitam si pe tine, iar tu…  poti invita la randul tau pe altcineva daca postezi un banner sau macheta EL NEGRO ZECE pe  site-ul sau blogul tau.

Pentru acest eveniment foarte special pentru noi, iti oferim chitara pe care s-au compus si studiat cele mai cunoscute cantece EL NEGRO de pana acum: Ploaia, Mi-e dor de tine, Lasa-ma, 2 fire de iarba, Nopti fara tine, Antipanica si altele.

O sa tragem la sorti, acolo pe scena.

Evident, mai sunt si alte surprize… insa nu va panicati, Andreea Marin nu vine!

 

TE ASTEPTAM LA DANS SI SA NE SEMNEZI CARTEA DE OASPETI DE LA INTRARE !

 

Cine e interesat?

La multi ani, baieti!

In an 8th grade state of mind

Publicat în amintiri, ani de liceu, bine ati venit in trecut, de-ale mele, ganduri personale, viata de zi cu zi la 10:56 am de credinmine

Nu imi vine sa cred ca am blog de 7 ani. Din 2002, eu imi pierd timp pretios facand “blogging”. :) ) Glumesc. E foarte placut sa citesti din cand in cand ce-ai scris mai demult. I’m in an 8th grade state of mind, cu Proiectu verde pe fundal, blogul vechi deschis in fata si imi aduc aminte de atatea lucruri…pe care le-am pierdut. Am pierdut placerea de a ma bucura de ploaie, din fericire cand a fost furtuna am regasit-o. Am stat in ploaie, E. imi zicea sa intru inauntru, ca sunt un copil tampit. Normal. Ce poate fi mai frumos in viata decat sa ramai copil pentru totdeauna? Mersi, Cutarica, pentru ca mi-ai pus muzica ascultata pe un balcon, la munte, cu o bere naspa in mana.

Vai, eram eleva aia tipica de liceu, aia din filme/seriale, cu dragostea mea mare pentru colegul de clasa, cu frustrarile varstei, cu drama dintre prieteni. Aveam de toate. Si totusi, cu toata drama, eram fericita. Eram in liceu, nu aveam nici o grija, fara Bucuresti, fara oameni noi, fara certuri atat de urate. Sau nu era liceul de vina, ci doar varsta.

Despre Cutarica o sa va povestesc intr-un alt post. Merita unul doar pentru el. :) )

06.03.09

Ma lovesc de mine

Publicat în ganduri personale, pentru suflet tagged , , , , , , la 12:22 pm de credinmine

Si de sentimente confuze. Si, da, nu pot sa uit, sau sa trec peste. De iertat, am iertat. Ma pricep de minune in a ierta. Orice mi-ai face, eu iert. Poate de-aia nu sunt impacata cu mine, pentru ca accept prea multe porcarii, si iert. Dar mi se face dor, si ma gandesc la asta din ce in ce mai mult. Te urasc pentru ca nu pot sa uit. Numai mama, care este singura care stie cat de mult m-a durut, stie ce sa imi zica sa ma aduca inapoi cu picioarele pe pamant. Daca as fi fost eu cea care ar fi gresit, ti-ar fi dor? Ai ierta? Mi-ai mai acorda o a doua sansa?

Mi-e dor de el. Vorbim mult, dar de vazut, nu prea. Abia astept sa dau si ultimul examen, dup-aia am timp sa redescopar acei fluturi din stomac care imi lipsesc atat de mult. Totusi, ei mai apar cand suna telefonul, iar pe ecran apare numele sau. Dupa atatea luni, si inca simt asta. E ceva, nu?

06.01.09

Cum am crescut

Publicat în amintiri, bine ati venit in trecut, ganduri personale, pentru suflet tagged , , , , , , la 10:16 am de credinmine

Am fost week-end-ul asta la Braila. Si duminica seara la tara. Si stand asa, la o masa in curte, ma gandeam ca am amintiri frumoase acolo. Mici fiind, I. si cu mine mergeam in fiecare vacanta. Uram cand ‘bunica’ ne punea sa udam rosiile seara, sau cand ‘bunicu’ ne obliga sa prasim in porumb. Preferam sa stam langa butoaiele cu apa sau sa ne jucam cu cateii. Liza era preferata mea. Am mai fost in vizita pe acolo, insa nu m-am mai apropiat de ea. Insa ieri am facut-o. Doamne, parea atat de mica si neajutorata. Stiu ca a imbatranit, dar m-a recunoscut, si s-a asezat in pozitia ei obisnuita, asteptand sa fie mangaiata. Stiu ca nu sunt lucruri semnificative, dar au o importanta deosebita, si nu mi-am dat seama de asta pana atunci. Curtea gainilor parea asa de mica, mi-o aduceam aminte imensa, ca te puteai rataci prin ea. La fel si gradina de legume, cu toate ca nu am intrat pana acolo (din pacate, nu toti cainii isi aduc aminte de mine). Si ma tot gandeam “ce mic e totul, ce mic e totul”. Dar nu e asa, am crescut noi, si ne-am schimbat, si nu ne mai face atat de multa placere sa ne jucam cu animalele, sa fugarim curcanul, sa hranim gainile sau sa mangaiem pisicile. Insa in putinul timp cat am stat acolo, toate au revenit parca la normal. Am hranit pe ascuns cainele cu alune, am iubit puiul nou de pisica, am mangaiat-o chiar si pe Liza, I. a mancat fructe verzi, asa cum ii plac, iar la sfarsit am luat o amintire, un trandafir rosu din tufa de langa casa, pe care mi l-am prins in par. Din pacate, odata ajunse in oras, bucatica aia din noi care se trezise la viata a adormit din nou, samburii visinelor verzi si trandafirul si-au gasit un sfarsit tragic in parcarea super-market-ului. Si am redevenit noi. Noi cele de azi.