iunie 26, 2010
Femei, femei…
…e plină lumea de nebune.
Jur că nu mai înţeleg femeile (da, ştiu că asta mă include şi pe mine). Cum poţi să înţelegi o persoană care alege să se despartă de un om care o iubeşte mult prea mult pentru ce merită ea, apoi decide să nu se mai vadă o perioadă, pentru că le-ar face rău (mai mult lui decât ei, sunt convinsă), apoi când într-un final, se întâlnesc şi ea îşi dă seama că lui îi e bine…se oftică? Îţi pare rău? Că ce? Că nu stă şi plânge după tine aşa cum ţi-ai fi imaginat? Că fără tine, viaţa lui se pare că mai continuă? Că atunci când te vede nu îţi declară, ca mai demult, dragostea lui? După ce l-ai obligat să trăiască fără tine, i-ai interzis iubirea şi l-ai îndepărtat de tine, cu ce drept mai ai tu pretenţiile astea? Fetiţo, dă-ţi două palme şi revino pe pământ.
