09.12.09
Marti, 15
Marti incepe scoala…15 septembrie…oare cati ani trebuie sa treaca pentru ca dorinta de a merge la deschidere sa dispara? Momentan ma voi duce. Mi-e dor de profu’. 
06.08.09
In an 8th grade state of mind
Nu imi vine sa cred ca am blog de 7 ani. Din 2002, eu imi pierd timp pretios facand “blogging”. 
) Glumesc. E foarte placut sa citesti din cand in cand ce-ai scris mai demult. I’m in an 8th grade state of mind, cu Proiectu verde pe fundal, blogul vechi deschis in fata si imi aduc aminte de atatea lucruri…pe care le-am pierdut. Am pierdut placerea de a ma bucura de ploaie, din fericire cand a fost furtuna am regasit-o. Am stat in ploaie, E. imi zicea sa intru inauntru, ca sunt un copil tampit. Normal. Ce poate fi mai frumos in viata decat sa ramai copil pentru totdeauna? Mersi, Cutarica, pentru ca mi-ai pus muzica ascultata pe un balcon, la munte, cu o bere naspa in mana.
Vai, eram eleva aia tipica de liceu, aia din filme/seriale, cu dragostea mea mare pentru colegul de clasa, cu frustrarile varstei, cu drama dintre prieteni. Aveam de toate. Si totusi, cu toata drama, eram fericita. Eram in liceu, nu aveam nici o grija, fara Bucuresti, fara oameni noi, fara certuri atat de urate. Sau nu era liceul de vina, ci doar varsta.
Despre Cutarica o sa va povestesc intr-un alt post. Merita unul doar pentru el. )
10.17.08
Amintiri din liceu
Azi traiesc in trecut. Am genul de amintiri care iti smulg un oftat fara sa vrei. Poze, conversatii cu persoane la care tineam canva, mesaje pe telefon sau mail-uri. Totul pare undeva departe, intr-o toamna tarzie, cu frunze caramizii ce cad usor spre pamantul rece.
Pentru sufletul meu si al prietenilor care stiu la ce ma refer, am gasit astea :
Mi-e dor… Clasa a X-a?
09.15.08
Prima zi de scoala e ultima zi de scoala
Azi a inceput scoala, am fost la deschidere. De fapt, intai la cafea in Amore, abia dup-aia la deschidere. Ce pot sa zic? Acelasi discurs interminabil al directoarei, aceeiasi oameni de care nimeni nu a auzit si pe care nimeni nu ii asculta ne ureaza bun venit in noul an scolar (“Bine ati venit, clasa a 13-a!”), aceeasi muzica naspa la radio, aceiasi profesori cu zambete false, aceeasi diriginta cu figuri, aceeasi eu care ii da peste nas si o lasa fara cuvinte. “Da, am intrat la ASE, si da, am dat admitere si la matematica. Da, da, la fara taxa.” Am omis sa ii spun ca am intrat pe locul 15. Ma revansez cand ma duc sa vand manualele. Mi-a placut ca mi-am revazut o parte din colegi, ca am mai ras putin de boboci, chit ca nu meritau saracii, la cat de speriati pareau, ca l-am vazut pe Profu’, ca m-a pupat si mi-a lasat saliva pe obraz cum face intotdeauna ( dar eu tot il iubesc ), ca i-am vazut pe cei care acum sunt a 12-a, ca am mai fumat o ultima tigara in curtea scolii si nu in ultimul timp ca am avut fluturi in stomac in drum spre liceu. Aveam emotii si nu stiu de ce. Acum nu ma simt prea bine. Va ajunge pe ziua de azi postul asta, nu? Noapte buna.
09.14.08
15 septembrie
15 septembrie e o zi magica. Atunci cand esti elev, e devastatoare, este sfarsitul fericirii, trezitului tarziu, razelor de soare si valurilor marii, lenevitului in fata televizorului, movie day-ului cu prietenii si multor alte zambete. Cand privesti totul dintr-o alta perspectiva, totusi, se schimba povestea. Luni, 15 septembrie, e o zi frumoasa, care o sa trezeasca o gramada de amintiri placute si mai putin placute. O sa revenim in liceul posomorat si o sa ii dam viata prin urletele noastre de jungla, prin muzica infecta de la radio si prin clopotelul enervand care ne scotea in pauze. Si totusi, toate chestiile astea ne vor lipsi. Cand ne inchideam in clasa fugind de zgomotele de la radio, cand la inceput de pauza clopotelul aparea ca o salvare, iar la sfarsit ca o condamnare, cand se mai trezea cate un elev ratacit pe holuri sa mai dea cu piciorul in usa noastra in timpul orei de matematica…ce ne mai distram vazand cum se sperie diriga… Cand mergeam dupa sloganul “Intra cine poate, nu mai iese nimeni.” si nu stiam cum sa ne ascundem ecusoanele mai bine odata ce ne vedeam intrati in liceu, sau cum mereu incercam sa pacalim gardianul ca suntem de la E, cand el stia foarte bine ca suntem de la A, dar tacea si se facea ca nu ne vede… Da, o sa ne fie dor de toate astea. Si maine o sa mai gustam o data din toata viata aia de liceu. Si apoi “chiulim” in Amore. Ne vedem maine!
09.10.08
TIMPULEEE!
Am prea mult timp liber si totusi prea putin ca sa mai scriu pe blog sau sa postez cate ceva pe DeviantArt. Am fost si la munte, m-am intors acum cateva zile, mi-am facut iar bagajele si am plecat spre Braila. Cuvantul magic aici este PARTY! )
No really, trecand la lucruri mai serioase, i’m in deep shit now, si nu ma simt prea bine, de party nu mai am chef, maine ma duc In minunata noastra capitala, cu care ne mandrim, apoi acasa. Pana pe 15 sper sa se rezolve toate, ca sa ma pot prezenta si eu la deschiderea scolii, ca, ce naiba, mi-e dor de Profu’…
Mersi alora care mi-au ridicat moralul azi, chiar aveam nevoie, and it means a lot to me. really. Vorba lui M., chiar si cu toate intamplarile astea groaznice, pot fi recunoscatoare ca mi-am mai castigat doi prieteni buni. Si mersi Florin, oricine ai fi tu.
[ - Ain't life a bitch?
- Yeah, so fuck it! ] 
06.11.08
Ani de liceu partea a II-a
Oh, man, zilele astea finale de liceu sunt groaznice. Singurul lucru bun pe care il aduce despartirea asta este faptul ca acum suntem mai uniti. Chiar si in bisericute, tot e ceva. Iesim (daca nu avem de invatat), vorbim mai mult. De-aia nu imi plac despartirile, pentru ca oameni devin ceea ce nu au putut fi, in cazul asta, patru ani de zile, chiar daca ar fi avut numai de castigat. Acum toata lumea isi spune: “Da, mai, chiar s-au legat prietenii in anii astia. Ca sa vezi!” Toti ramanem surprinsi de tristetea asta care ne cuprinde gandindu-ne la sfarsit. Toti spunem ca o sa pastram legatura, si nu ma indoiesc ca asa va fi, insa toti vom face asta cu amintirea acestor ani, si cu un gust amar. Si stiu ca, cu toate ca nu va dati seama inca, vorbesc in numele tuturor celor care spun: “Abia astept sa scap de voi!”, chiar si in gluma, chiar si in serios. Va veti da seama mai tarziu.
