ianuarie 20, 2011
Song of da day
Azi o ardem pervers pe old school, pentru că nu am dormit toată noaptea, sunt hiperactivă şi trebuie să mă uit în calendar ca să ştiu ce zi e. 
februarie 2, 2010
18 ani
Aș face orice mai puțin să învăț. Drept pentru care azi răsfoiam un blog mai vechi de-al meu.
Concluzia?
Aparent, știam mai multe la 18 ani decât acum. Cât de mult te poți schimba în doi ani? Eram altfel atunci, spuneam lucrurilor pe nume, mă afecta mai puțin părerea celorlalți, nu eram așa stresată. Bucureștiul e de vină? Cine e de vină? E adevărat că eram adolescenta tipică cu probleme tipice, dar parcă le faceam față mai bine decât acum. Așa să fie, sau e doar impresia unei persoane ce azi a cazut într-o mare de melancolie?
Cine sunt?
noiembrie 27, 2009
Frustrari
Si nimic nu va mai fi niciodata la fel. Si nu mai are rost sa ne gandim cine a gresit. Si degeaba ascultam melodii triste. De ce? Ca sa ne simtim mizerabil pentru a avea o scuza sa facem pe victima? E mai usor atunci cand tu esti ala care plange, nu?
“Iti faci prea multe griji pentru trecut.”
Ba nu, incerc sa traiesc in prezent.
La dracu’ cu voi.
septembrie 14, 2009
Africana
Ciocolata africana cu crema de capsuni
Mai tii minte cand eram pustani si mancam pufuleti la 5.000 lei punga? Si ciocolata Africana, cu crema de capsuni…uram ciocolata aia, nu imi placea crema DELOC, dar totusi o mancam , pentru ca stiam ca era singura pe care o primeam. Mai tii minte?
iunie 8, 2009
In an 8th grade state of mind
Nu imi vine sa cred ca am blog de 7 ani. Din 2002, eu imi pierd timp pretios facand “blogging”. 
) Glumesc. E foarte placut sa citesti din cand in cand ce-ai scris mai demult. I’m in an 8th grade state of mind, cu Proiectu verde pe fundal, blogul vechi deschis in fata si imi aduc aminte de atatea lucruri…pe care le-am pierdut. Am pierdut placerea de a ma bucura de ploaie, din fericire cand a fost furtuna am regasit-o. Am stat in ploaie, E. imi zicea sa intru inauntru, ca sunt un copil tampit. Normal. Ce poate fi mai frumos in viata decat sa ramai copil pentru totdeauna? Mersi, Cutarica, pentru ca mi-ai pus muzica ascultata pe un balcon, la munte, cu o bere naspa in mana.
Vai, eram eleva aia tipica de liceu, aia din filme/seriale, cu dragostea mea mare pentru colegul de clasa, cu frustrarile varstei, cu drama dintre prieteni. Aveam de toate. Si totusi, cu toata drama, eram fericita. Eram in liceu, nu aveam nici o grija, fara Bucuresti, fara oameni noi, fara certuri atat de urate. Sau nu era liceul de vina, ci doar varsta.
Despre Cutarica o sa va povestesc intr-un alt post. Merita unul doar pentru el. )
iunie 1, 2009
Cum am crescut
Am fost week-end-ul asta la Braila. Si duminica seara la tara. Si stand asa, la o masa in curte, ma gandeam ca am amintiri frumoase acolo. Mici fiind, I. si cu mine mergeam in fiecare vacanta. Uram cand ‘bunica’ ne punea sa udam rosiile seara, sau cand ‘bunicu’ ne obliga sa prasim in porumb. Preferam sa stam langa butoaiele cu apa sau sa ne jucam cu cateii. Liza era preferata mea. Am mai fost in vizita pe acolo, insa nu m-am mai apropiat de ea. Insa ieri am facut-o. Doamne, parea atat de mica si neajutorata. Stiu ca a imbatranit, dar m-a recunoscut, si s-a asezat in pozitia ei obisnuita, asteptand sa fie mangaiata. Stiu ca nu sunt lucruri semnificative, dar au o importanta deosebita, si nu mi-am dat seama de asta pana atunci. Curtea gainilor parea asa de mica, mi-o aduceam aminte imensa, ca te puteai rataci prin ea. La fel si gradina de legume, cu toate ca nu am intrat pana acolo (din pacate, nu toti cainii isi aduc aminte de mine). Si ma tot gandeam “ce mic e totul, ce mic e totul”. Dar nu e asa, am crescut noi, si ne-am schimbat, si nu ne mai face atat de multa placere sa ne jucam cu animalele, sa fugarim curcanul, sa hranim gainile sau sa mangaiem pisicile. Insa in putinul timp cat am stat acolo, toate au revenit parca la normal. Am hranit pe ascuns cainele cu alune, am iubit puiul nou de pisica, am mangaiat-o chiar si pe Liza, I. a mancat fructe verzi, asa cum ii plac, iar la sfarsit am luat o amintire, un trandafir rosu din tufa de langa casa, pe care mi l-am prins in par. Din pacate, odata ajunse in oras, bucatica aia din noi care se trezise la viata a adormit din nou, samburii visinelor verzi si trandafirul si-au gasit un sfarsit tragic in parcarea super-market-ului. Si am redevenit noi. Noi cele de azi.
ianuarie 13, 2009
Un telefon discret
Toma Caragiu incercand, pe vremea lui Ceausescu, sa “procure” niste icoane pentru amicul sau. Vizionare placuta!
decembrie 17, 2008
Amintiri din “copilarie”
In timp ce soarele ne-ndeamna la absolute scene, Noi stam intinsi pe spate, doar zambind alene…
Mi-am adus azi aminte de melodia asta, si de oamenii de la care o stiu, si cate momente frumoase am avut alaturi de ei si alaturi de ei pe melodia asta. Am cantat-o la chitara obsesiv, am cantat si pe langa, si cine trecea pe langa noi probabil se gandea: “Saracii, stiu si ei o melodie si o tot canta, poate, poate…” Am avut niste zile frumoase, dar probabil ca din nou am pus prea mult suflet si m-am entuziasmat prea mult fata de “noii mei prieteni”, avand in vedere ca ei nu erau pe aceeasi lungime de unda cu mine. Oricum, eu m-am simtit bine atat cat a fost. Ca dup-aia m-am simtit de cacat, asta e partea a doua. Dar cat a durat, a fost frumos. Multumesc.
noiembrie 2, 2008
Vise de copil
Mai tii minte cand vroiam sa facem amandoua Medicina Veterinara, si sa ne deschidem amandoua un cabinet veterinar si sa vindecam animale? Si apoi, cand am mai crescut, ne-am dat seama ca nu o sa se intampla niciodata sa dam amandoua la Veterinara, si am spus ca tu o sa fii medicul, iar eu o sa administrez toata afacerea. Ce vise de copil aveam, nu? ) Cu toate ca nu e prea tarziu…nu degeaba fac ASE-ul. Love you, cuz!
octombrie 17, 2008
Amintiri din liceu
Azi traiesc in trecut. Am genul de amintiri care iti smulg un oftat fara sa vrei. Poze, conversatii cu persoane la care tineam canva, mesaje pe telefon sau mail-uri. Totul pare undeva departe, intr-o toamna tarzie, cu frunze caramizii ce cad usor spre pamantul rece.
Pentru sufletul meu si al prietenilor care stiu la ce ma refer, am gasit astea :
Mi-e dor… Clasa a X-a?
