La rugamintile lui Cornel si nu numai, voi prelua ideea initiata de el si va adresez urmatoarea intrebare: Ce sunt banii pentru dumneavoastra, dragi cititori : scop sau mijloc de a va atinge scopul? Intr-adevar nu inteleg cum pot unii oameni sa considere ca a avea bani inseamna totul in viata, si pentru asta trebuie sa traiasca. La ce bun sa ai bani daca nu ai nici o alta dorinta? Sau sanatate? Sau dragoste? Dar deja o dam in chestii profunde, deci ma limitez doar la dorintele materiale, daca le pot numi asa. La ce bun sa ai bani daca tot ce faci e sa ii privesti cum stau frumusel in banca si se inmultesc pe zi ce trece, dar tot DEGEABA? Si intr-adevar, fara bani nu prea faci multe si nu prea ajungi departe in societatea de azi, insa asta nu inseamna, oameni buni, ca trebuie sa transformam banul insusi in scop al vietii.

Va rog sa nu va sfiiti si sa raspundeti la intrebare si aici dar mai ales aici, si nu uitati sa fiti sinceri cu voi si cu noi, si sa argumentati alegerea facuta. Nu va pripiti, si ganditi-va bine inainte de a lasa comentariu.

Iar n-am dormit bine. Am visat o scena care mi s-a intamplat la capacitate, cand in spatele meu a stat un baiat insuportabil. Mi-a repetat de cel putin 20 de ori ca daca ii soptesc ma duce la un suc, sau unde vreau eu. Si aseara am visat asta. :)) Cum zice si Roxana, oscilez intre mai multe stari, acum o ora imi venea sa ma urc pe pereti pentru ca simteam ca o sa clachez si ca o sa fiu varza (mersi Mona pentru discursul incurajator!). Acum sunt insa calma, am facut un dus, m-am relaxat, si ma simt oarecum bine. Si imi repet ca totul va fi bine. Marti la 17:10 am prima proba. Daca trec de asta cu bine, imi va reveni increderea in sine, si de acolo va fi mai usor(sper).

Va urez succes celor care dati bacul. De alte urari nu aveti nevoie, doar… succes!

Later edit: Inca o urare aici.

Invatatul in exces dauneaza grav sanatarii mentale. asta e noul meu slogan

Si ca sa va conving ca asa e, va povestesc ca aseara am visat ca eram un barbat imbracat in rochie de mireasa, si fusesem  parasit in fata altarului, si eram foarte trist si deprimat. Si m-am trezit foarte trista si foarte deprimata, si in primele doua ore ale diminetii mi-am adus aminte de toate intamplarile naspa de care am avut parte. Acum am vorbit cu M. care a facut putin misto de mine, mi-a zis ca sunt bolnava si ca bacul nu-mi face bine, si m-a binedispus. I love him! ^_^

HAI ROMANIA!!!

El : - pantofi cu cioc si bot intors Check

- camasa cu sclipici Check

- lantul de aur peste guler Check

- telefon jmecher Check

- manele la maxim Check

Eu : - drujba …fuck, tocmai azi am uitat-o acasa!

Si inca o data incerc sa fac pe corecta si nu imi iese. De ce sa mai fii corecta, daca lumea nu apreciaza, si apoi regreti ca nu minti, ca nu inseli, ca nu poti fi ca ceilalti? Incerc sa iau totul asa cum vine, sa nu ma complic, sa nu ii mint pe ai mei, intr-un cuvant, sa fiu “corecta”. Si pe zi ce trece mi se demonstreaza ca sunt o fraiera ca gandesc asa. Incep sa urasc cuvantul asta. “corect”…ce inseamna? Vad ca pentru unii inseamna sa fii fraier, sa devii un ratat. Probabil ei inteleg ca prin a fi.. stiti voi.. nu se obtine nimic, niciodata in viata. Buuun, deci in viata nu poti reusi decat daca minti, inseli si manipulezi dupa bunul tau plac? La un moment dat, nu mai merge cu minciuna. Si totusi mintiti intr-o veselie.
Nu mai inteleg nimic si nu stiu nimic in afara de faptul ca nu mai vreau sa am legaturi cu oameni de acest gen, macar in masura in care tine de mine.

Oh, man, zilele astea finale de liceu sunt groaznice. Singurul lucru bun pe care il aduce despartirea asta este faptul ca acum suntem mai uniti. Chiar si in bisericute, tot e ceva. Iesim (daca nu avem de invatat), vorbim mai mult. De-aia nu imi plac despartirile, pentru ca oameni devin ceea ce nu au putut fi, in cazul asta, patru ani de zile, chiar daca ar fi avut numai de castigat. Acum toata lumea isi spune: “Da, mai, chiar s-au legat prietenii in anii astia. Ca sa vezi!” Toti ramanem surprinsi de tristetea asta care ne cuprinde gandindu-ne la sfarsit. Toti spunem ca o sa pastram legatura, si nu ma indoiesc ca asa va fi, insa toti vom face asta cu amintirea acestor ani, si cu un gust amar. Si stiu ca, cu toate ca nu va dati seama inca, vorbesc in numele tuturor celor care spun: “Abia astept sa scap de voi!”, chiar si in gluma, chiar si in serios. Va veti da seama mai tarziu.

Mai e o saptamana de scoala, si se termina oficial. Chiar daca noi nu mai mergem la scoala de vreo doua saptamani, nu vreau sa se termine. Joi va suna ultimul clopotel care ne va fi adresat noua.Si ma scoate din sarite faptul ca nici macar acum, la sfarsit, nimanui nu-i pasa, nimeni nu isi da interesul, si nu suntem mai uniti ca oricand, asa cum ar trebui sa fim. Eu organizez ultima zi de scoala, si abia acum incep sa imi dau seama ca asta chiar se termina. Adica, peste o saptamana fix, totul se va termina, si probabil vor exista persoane pe care nu o sa le mai vad niciodata in viata mea, si voi ramane doar cu un album ca amintire. Doar cu niste poze. Nu vreau sa se termine. Nu inca…

Vreau sa ma intrec pe mine insami cu lucrul asta cu ultima zi de scoala. Sa le arat colegilor ca clasa noastra poate fi si curata si frumoasa, asa cum nu a fost 3 ani, cat am stat in ea, si ca putem fi si fericiti ca suntem in liceu, impreuna, si ca si profesorii au o latura umana, fie ea placuta sau neplacuta. Vreau sa ii las pe toti cu gura cascata.

Si cu toate astea…joi va fi o zi trista…

…sa fac…nimic. Ma simt prea mica in lumea asta mare si rea. Da, stiu ca o dau in replici emo, dar inca nu am ajuns la partea cu ‘nimeni nu ma iubeste, toata lumea e impotriva mea, ma duc sa-mi scurtez venele’. Cel putin nu inca. Glumesc. Dar sper ca v-ati dat si singuri seama de asta. Revenind la partea in care eu imi plang de mila pentru ca altceva interesant nu am de scris, viata asta chiar e naspa. Viata de caine, frate! Muncesti toata viata, te agiti, iti faci griji, si pentru ce? Ca sa pleci intr-o cutie, imbracat, ce-i drept, in cele mai bune haine ale tale, sa te planga urmasii, si dup-aia, nimic. Si eventual mai ai si niste nepoti care se bat dup-aia pe averea ta. :)) Dar apoi stai si te gandesti: de ce muncesti ca un caine toata viata, daca nu pentru copii si pentru copiii lor? Nu frate, eu vreau sa muncesc pentru mine, si pentru copiii mei atat timp cat depind de mine. Vreau sa le asigur o viata buna pana in momentul in care vor trebui sa isi infiinteze o familie, si apoi sa traiasca si ei o viata de caine. Ignorand faptul ca am deviat de la subiect, ma intreb, daca la 18 ani ma simt atat de obosita de viata, atunci la 30 cum o sa fiu? Probabil deja moarta, nu?

Vreau o poveste cu happy-end.

Revenind intr-un moment de respiro, nu o sa povestesc despre ce am facut ieri sau ce am mancat azi, ci despre un lucru citit intamplator pe internet. Titlul articolului de pe www.9am.ro este “O adolescenta s-a sinucis pentru ca Josh Evans nu exista”. Pe scurt, este vorba despre o femeie de 49 de ani care s-a dat drept un baiat de 16 ani, si a sedus-o pe Megan Meier , de 13 ani. Acum femeia este acuzata si risca pana la 20 de ani de inchisoare, si totul, declara ea, pentru a afla ce crede vecina sa, Megan, despre fiica ei. Intreg articolul il puteti citi aici.

O alta stire scandaloasa o gasiti aici. In fiecare zi aflu lucruri noi despre sistemul medical din Romania, si sunt din ce in ce mai ingrozita. Mai nou aflu ca daca nu ne convine ca, la spital, colega/colegul de salon moare, putem sa facem ce vrem cu ea. Cadrele medicale vor astepta pana la urmatoarea ‘pauza de tigara’ ca sa se ocupe de transportul decedatului la morga. Incredibil, dar adevarat. Si numai la noi nu se poate progresul si perfectionarea.