Azi e zi de poezie.

Venin si farmec - Mihai Eminescu

Venin şi farmec port în suflet,
Cu al tău zâmbet trist mă pierzi,
Căci fărmecat sunt de zâmbirea-ţi
Şi-nveninat de ochii verzi.

Şi nu-nţelegi că-n al meu suflet
Dureri de moarte tu ai pus ­
Cât de frumoasă eşti pot spune,
Cât te iubesc nu e de spus!

Prima oara a fost publicata aici.

Pe maidan - poem in proza
George Bacovia

Un copac cu frunzisul uscat sunand de vanturi, un porc in spate cu
un corb, un
bordei cu un geam legat in lut, un maidan: un rau rasfirat ca niste
degete nervoase care
paipaie pamantul… frig… cerul ca de plumb. Pentru 50 de bani, o
femeie din bordei
bate-n geam… vrea iubire…
Bate vant… sss… spune frunzisul uscat… si copacul se smuceste
singuratic din
gunoaie… porcul rameaza, corbul ciupeste din spinarea lui.
Acoperisul bordeiului e bine intocmit: bucati de tabla ruginita,
farfurii sparte,
caramizi si toale…
Pentru 50 de bani o femeie din bordei bate-n geam… vrea iubire…
Bate vant… sss. Spune frunzisul uscat… ploua marunt… femeia din
bordei a
inceput sa cante din dramba… fi… fi… zum… zum… porcul isi
muta locul, corbul
deranjat se ridica, se lasa pe spinarea lui…
Ploua marunt… ma gandesc ca n-am 50 de bani…
Sss… spune frunzisul uscat… Cerul e de plumb… Vantul loveste cu
ploaia
subtire…
Pentru 50 de bani, o femeie din bordei canta din dramba… vrea
iubire…

_________________________

Azi am simtit nevoia sa ascult intr-o maniera obsesiva Guns’n'Roses - Don’t you cry tonight . Vreau sa plang si nu pot.

CATRE GALATEEA
de nichita stanescu

Îti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sânul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprâncenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si ma rog de tine,
naste-ma.

Stiu tot ce e mai departe de tine,
atât de departe, încât nu mai exista aproape -
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea…
si tot ce e dincolo de ele,
si atât de departe, încât nu mai are nici nume.
De aceea-mi îndoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l îngâna.
Si ma rog de tine,
naste-ma.

Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfârsitul cuvântului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
râurile - miscatoare umbre ale sângelui tau,
si pietrele, pietrele - umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe care mi-i plec în fata ta si ma rog de tine,
naste-ma. Naste-ma.